Sunt doar o umbră ce-are suflet,
Și mă tem tare de-ntuneric,
Ai fost lumina și-al meu zâmbet,
Tu ai fost gândul meu feeric.
Dar m-ai lăsat și azi m-apropii
De întunericul cel veșnic,
Vor plânge-n urma mea doar plopii,
Mi-am trăit viața ca un pustnic.
Mi-am lăsat inima deschisă, însă tu,
Nu te-ai apropiat să-mi simți iubirea,
Și astăzi îmi voi pierde sufletul,
Așa cum tu-mi vei pierde amintirea.
Sunt doar o umbră, o umbră ce-a iubit,
Dar dragostea pe mine nu m-a vrut,
Eu am crezut în ea, viața i-am dăruit,
Și a mea greșeală prea mult m-a durut.
Autor: Răzvan Isac 19-07-2015
Și mă tem tare de-ntuneric,
Ai fost lumina și-al meu zâmbet,
Tu ai fost gândul meu feeric.
Dar m-ai lăsat și azi m-apropii
De întunericul cel veșnic,
Vor plânge-n urma mea doar plopii,
Mi-am trăit viața ca un pustnic.
Mi-am lăsat inima deschisă, însă tu,
Nu te-ai apropiat să-mi simți iubirea,
Și astăzi îmi voi pierde sufletul,
Așa cum tu-mi vei pierde amintirea.
Sunt doar o umbră, o umbră ce-a iubit,
Dar dragostea pe mine nu m-a vrut,
Eu am crezut în ea, viața i-am dăruit,
Și a mea greșeală prea mult m-a durut.
Autor: Răzvan Isac 19-07-2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu