Povestea unui pescăruș

 A fost cândva un pescăruș 
 Spera să poată atinge cerul, 
 Adeseori cam sfădăuș 
 Cu cei ce mereu își lua zborul. 
  
 Cei pe care îi credea 
 Prieteni pentru totdeauna, 
 Au plecat ghidați de-o stea 
 Rămânând el și-n noapte luna. 
  
 Într-o zi de dimineață 
 S-a trezit atât de singur, 
 Fără un strop de speranță 
 Într-un loc pustiu, nesigur. 
  
 Atunci soartă-i s-a schimbat 
 Simțea că viața-i se termină, 
 Zbura adesea neîncetat 
 Că era noapte, zi lumină. 
  
 Era mereu plăpând în zbor 
 Căci alții nu-l doreau în grup, 
 Tot singur nu-i era ușor 
 Simțea c-aripile-i se rup. 
  
 Și rătăcea spre zări înalte 
 Zburând parcă spre nicăieri, 
 Gândurile-i erau deșarte, 
 Suflet lipsit de mângâieri. 
  
 A fost odată cineva 
 Azi doar un pescăruș stingher, 
 Credea că zarea-i lumea sa 
 Vroia s-atingă un colț de cer. 
  
 Autor: Răzvan Isac 24-11-2013