Mult ai tras tu Românie
Din timpuri străvechi,
Ca să aperi a ta glie,
Până tot se va tinchi.
A trecut atâta timp,
S-au ținut atâtea lupte...
Anotimp după anotimp,
Neamuri au luptat pe rupte.
Nu uitați de țara voastră
Și unde voi v-ați născut,
Iubiți glia strămoșească
Și tot ce v-a dăruit.
Azi comemorăm ostașii
Ce cu viața au plătit,
S-aibe un viitor urmașii,
Pentru ei s-au răzvrătit.
Azi privim mâhniți din ceruri
Către țara noastră dragă,
Peste tot e-n multe feluri
Noi suntem tot fără vlagă.
De-am putea să ne întoarcem
Către neamul românesc,
Bine am încerca să facem
Într-un ritm mai ostășesc.
Ne-am mai da viața odată
În speranța că-ntr-o zi,
Țara nu va fii prădată,
Mereu a noastră va fi!
Autor: Răzvan Isac 30-11-2013
Din timpuri străvechi,
Ca să aperi a ta glie,
Până tot se va tinchi.
A trecut atâta timp,
S-au ținut atâtea lupte...
Anotimp după anotimp,
Neamuri au luptat pe rupte.
Nu uitați de țara voastră
Și unde voi v-ați născut,
Iubiți glia strămoșească
Și tot ce v-a dăruit.
Azi comemorăm ostașii
Ce cu viața au plătit,
S-aibe un viitor urmașii,
Pentru ei s-au răzvrătit.
Azi privim mâhniți din ceruri
Către țara noastră dragă,
Peste tot e-n multe feluri
Noi suntem tot fără vlagă.
De-am putea să ne întoarcem
Către neamul românesc,
Bine am încerca să facem
Într-un ritm mai ostășesc.
Ne-am mai da viața odată
În speranța că-ntr-o zi,
Țara nu va fii prădată,
Mereu a noastră va fi!
Autor: Răzvan Isac 30-11-2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu