Către singurătate mi-e sufletu' osândit

 Dacă știam iubire, ce avea să se întâmple 
Aș fii preferat să nu mă mai trezesc, 
Aș fii vrut ca viața, în somn să mi se curme 
Să pot scăpa de gândul, că n-o să te întâlnesc.

Am avut și vise și planuri pentru noi
Crezând că toată viața vom fii amândoi,
Azi mi se rupe-n două sufletul de dor
Căci ce-am avut odată, azi nu mai am și mor.

Și am să fiu din nou, așa cum am mai fost
Stingher și cu o viață trăită fără rost,
Și am să-mi plâng tristețea și singurătatea
Gândindu-mă la tine, ce mi-ai fost jumătatea.

Am mai trecut prin asta, uitasem cum mai e
Să îți îneci amarul, plângând din dragoste,
Azi parcă-s secerat, pierdut în agonie
Căci tot ce ne-am dorit nu a mai fost să fie.

Vreau doar atât să știi, te voi purta mereu
În sufletul ce odată a fost sufletul tău,
Te voi iubi de acum așa cum te-am iubit,
Către singurătate mi-e sufletu' osândit.

Autor: Răzvan Isac 06-12-2013