Printre gânduri mă scufund

 Așa începe ce-am să scriu 
 Într-un Decembrie târziu:... 
  
 Numai versuri, mici cuvinte 
 Care-mi vin acum în minte, 
 Aștern tot pe o hârtie, 
 Inima dorul mi-l știe. 
  
 La o masă din lemn tare 
 Luminat de-o lumânare, 
 Scriu într-una și suspin 
 Versuri tot mai multe-mi vin. 
  
 Le pun toate cap la cap 
 Mai adânc în minte-mi sap, 
 Printre amintiri cu noi 
 Azi sunt trist, bătut de ploi. 
  
 Printre gânduri mă scufund, 
 Printre versuri mă ascund, 
 Dar de cine?... Nu mai știu! 
 Vreau doar singur eu să fiu. 
  
 Să uit de tot, să n-am nimic, 
 Să n-aud zgomot nici-un pic, 
 Să ascult liniștea serii 
 Prins în abisul uitării. 
  
 Lumânarea arde, arde 
 Versul pe hârtie-mi cade, 
 Se așterne rând cu rând 
 Câte puțin din al meu gând. 
  
 Singurătatea mi-o tot scriu, 
 Nu pot cu tine să fiu, 
 Chipul tău prin gând îmi trece 
 Ca printre pietre râul rece

 Și se duce tot la vale 
 Nimica nu-i stă în cale, 
 Își vede de cursul lui, 
 Curge apa râului. 
  
 Așa curg vorbele mele 
 Sub raza lunii, mii de stele, 
 Care mă privesc de sus, 
 Văd lacrimile ce-am plâns. 
  
 Am scris în tristețe mare 
 Cuvintele dorului care, 
 Macină a mea ființă, 
 Și-o face cu bună știință. 
  
 Gata, nu mai scriu nimic, 
 Las tocul jos și mă ridic, 
 De la masa din lemn tare 
 Unde am scris la lumânare. 
  
 Versuri într-o poezie 
 Scrise într-o noapte târzie, 
 De o inimă rănită, 
 Tristă, goală, pustiită, 
 Versuri scrise cu durere 
 De-o inimă fără putere. 
  
 Autor: Răzvan Isac 27-12-2013