Aș pătimi oricât de mult

 Și am plecat pe un drum, ce nu-i cunosc finalul 
 Rătăcesc stingher, și îmi plâng amarul, 
 Mi-e inima înecată, puls ea nu mai are 
 Când mă gândesc la tine, sufletul meu moare. 
  
 Ce m-ar vindeca? A ta îmbrățișare și al tău sărut 
 Căci pentru ele eu, aș pătimi oricât de mult, 
 Aș trece peste tot, nimic nu m-ar durea 
 Dacă tu mi-ai face loc în inima ta. 
  
 Atât am vrut să spun, te aștept oricât ar fii 
 Tu ești pentru mine, alintul inimii, 
 Doar privindu-ți ochii, văd în sufletul tău 
 De-aș fii și eu în el, nu mi-ar mai fii atât de rău. 
  
 Autor: Răzvan Isac 10-08-2013