Și te-ai pierdut, în negura durerii

 Cu ochii plânși, privesc în depărtare 
 Cum pașii-ți pe potecă ți se pierd, 
 Eu te tot strig, dar glasul meu te doare... 
 Că m-ai iubit vreodată, azi nu mai este cert. 
  
 Și te-ai pierdut, în negura durerii 
 Ce sufletul meu simte-n urma ta, 
 Eu te-aș ruga, să nu mă dai uitării 
 Căci de uitare, mi-e plină inima. 
  
 Și mă întorc, la apus de soare 
 Din locul unde singur m-ai lăsat, 
 Am să revin, sperând din depărtare... 
 Chipu-ți voi zării pe drumul ce-ai plecat. 
  
 Autor: Răzvan Isac 05-08-2013