Te-am așteptat în fiecare seară
Pe aceeași bancă, aceeași ulicioară,
Am trimis și Luna să-ți bată la fereastră
Să-ți spună ca să vii, seara să fie a noastră.
Nu ai ieșit iubire, și lampa tu ai stins
Trimițând și Luna, pe cerul neatins,
Eu am rămas acolo, tot așteptând să vii
Nu ai venit iubire, și lacrimi îmi curg mii.
Cât vor mai curge oare, când ochii-mi vor seca,
Și inima-mi pe tine, când te va uita?
Iubirea ce ți-am dat, și încă port în suflet
Mi-a șters de pe față, și ultimul zâmbet.
Și banca noastră parcă, dorul tău îl plânge
Și ulicioară noastră, că pașii nu-ți mai simte,
Eu plâng că nu mai simt, a ta mângâiere
Și al tău sărut, în nopțile cu stele.
Autor: Răzvan Isac 02-09-2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu