Iubirea! O flacără în sufletele noastre

 Iubirea! O flacără în sufletele noastre
 O stea îndepărtată pe zările albastre,  
 Uneori o căutăm cu atât de mare ardoare 
 O găsim, apoi, în neant dispare.
  
 În urma ei rămân, doar lacrimi de foc 
 Că iubirea-n suflet nu și-a găsit loc, 
 Am fost pelerin, un simplu trecător 
 Prin a ta inimă, am trecut să mor. 
  
 Să mor de întristare, că te iubesc prea mult 
 Să trăiesc în suflet cu acest tumult, 
 Sincera iubire, azi se plătește scump 
 Și îmi este viața pustie ca un câmp. 
  
 Unde am greșit, greșeala să-mi îndrept 
 Să te strâng iubire din nou la al meu piept, 
 Unde-s toate cele câte am vorbit 
 Unde au dispărut atât de subit? 
  
 Am vrut să fie bine, am vrut ceva frumos 
 Acum tot ce mai am, e trist și dureros, 
 Flacăra de iubire, ce îmi ardea în suflet 
 A șters de pe față, ultimul meu zâmbet. 
  
 Azi nu mai vreau decât să mor 
 Să uit de suferință, de lacrimi care dor, 
 Să uit iubirea care, mereu m-a trădat 
 Când din iubire eu și sufletul mi-am dat. 
  
 Autor: Răzvan Isac 18-09-2013