Și merg pe drumul morții, singur și stingher
În asta viață am fost doar un simplu tregher.
Am purtat pe umeri povară unei iubiri
Azi tot ce am în suflet... sunt numai sclidiri.
Și merg pe-al morții drum, nici gânduri nu mai am
Sunt doar o umbră ștearsă , din tot ce eu eram .
M-a îngropat iubirea, în ziduri m-a zidit
Cu lacrimi am plătit, doar fiindcă am iubit .
Din minte tot s-a șters, din sufletu-mi la fel
Și viață-mi se termină, poate-o să fiu arhanghel.
Am păcătuit, știu bine, dar te-am iubit cu foc
Păcatul meu... iubirea... n-am fost iubit deloc.
Purtăm iubirea-n suflet , te înveleam cu ea
Ți-am dăruit-o toată , era numai a ta .
Ai spus :Nu-mi da iubire , că ți-o voi renega !
De ce azi oare plângi , că nu mai sunt a ta ?
Plâng iubire dragă, mi-am dat seamă târziu...
Iubirea ce îmi porți, eu să iubesc nu știu .
Tu mi-ai dăruit , așa inimă blândă
Eu tot ce ți-am lăsat, e sufletul secat .
Pe-al morții drum pășim , ținându-ne de mână
Deși iubitul meu , nu suntem împreună .
Dar amintirea ta , mi-e cripta pregătită
Că viață te-am iubit , dar eu...n-am fost iubită .
Nu am știut atunci iubito să te prețuiesc
Și azi cu prețul vieții, greșeală-mi o plătesc .
În cripta atât rece și fără de lumina
Sufletul meu pe veci își va găsii odihnă.
Măcar în cripta rece , să fim noi împreună
Sub stratul de pământ , să ne ținem de mână .
Pe urmă doar tăcerea , coboare peste noi
Iar pe pământ, furtună , pornească-se... și ploi .
Autori: Jurca Marinela Florina & Răzvan Isac
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu