S-au năpustit asupra noastră , furtuni si fulgere de-odat'
Cînd tu iubite , fără o vorba , plangand din viaţa mi-ai plecat .
Am tot strigat în urma ta , sa nu mă laşi , si sa rămîi
Ca numai tu-mi eşti fericirea si dragostea dintai .
Am plecat, m-am dus departe de al tău chip de înger
Lasînd în urma-mi, poate un drum, pustiu si stingher.
Nu mă gandesc decît la tine, la sărutul cel dintai...
Of, cat as vrea acum iubito , cu sufletul sa mă mîngîi.
În drumul meu de-ai fi iubire , în ochii tai ca sa mă scald
Si fericirea... si iubirea , cu tine toata s-o împart .
Sa-ti simt sărutul si caldura si tare sa te strîng la piept
Si tot ce-a fost cîndva greseala , iubitule , sa pot sa-ti iert .
Un suflet drag ai fost, si-mi eşti iubita mea frumoasă
Cat mi-as dori sa pot acum, sa mă intorc acasă .
In lumea unde sunt acum , pustiu sunt fără tine
Trăiesc doar cu sparenta zilei , cînd ai sa fi cu mine .
Tu sa nu plîngi iubite , ca Ceru-i inourat ...
Cu lacrimile noastre , adesea a plouat .
Intoarce-te cînd glasul, mi-l auzi , strigîndu-te în noapte
De ce te-ai dus iubite , atîta de departe ?
Nu am plecat c-am vrut, soarta a vrut asa
Sa plec de lînga tine, de lîngă viaţa mea .
Am sufletul uscat, la fel cum e deşertul
Mă macina iubito si dorul si regretul .
Trai-vom noi si ziua , iubirii ce-a dintai
Cand buze sa-ti sărut si fruntea sa-ti mîngîi .
E grea pedeapsa noastră , si-o ducem împreună
Dar vine ea si ziua , cînd ne-om tinea de mînă .
Cînd tu iubite , fără o vorba , plangand din viaţa mi-ai plecat .
Am tot strigat în urma ta , sa nu mă laşi , si sa rămîi
Ca numai tu-mi eşti fericirea si dragostea dintai .
Am plecat, m-am dus departe de al tău chip de înger
Lasînd în urma-mi, poate un drum, pustiu si stingher.
Nu mă gandesc decît la tine, la sărutul cel dintai...
Of, cat as vrea acum iubito , cu sufletul sa mă mîngîi.
În drumul meu de-ai fi iubire , în ochii tai ca sa mă scald
Si fericirea... si iubirea , cu tine toata s-o împart .
Sa-ti simt sărutul si caldura si tare sa te strîng la piept
Si tot ce-a fost cîndva greseala , iubitule , sa pot sa-ti iert .
Un suflet drag ai fost, si-mi eşti iubita mea frumoasă
Cat mi-as dori sa pot acum, sa mă intorc acasă .
In lumea unde sunt acum , pustiu sunt fără tine
Trăiesc doar cu sparenta zilei , cînd ai sa fi cu mine .
Tu sa nu plîngi iubite , ca Ceru-i inourat ...
Cu lacrimile noastre , adesea a plouat .
Intoarce-te cînd glasul, mi-l auzi , strigîndu-te în noapte
De ce te-ai dus iubite , atîta de departe ?
Nu am plecat c-am vrut, soarta a vrut asa
Sa plec de lînga tine, de lîngă viaţa mea .
Am sufletul uscat, la fel cum e deşertul
Mă macina iubito si dorul si regretul .
Trai-vom noi si ziua , iubirii ce-a dintai
Cand buze sa-ti sărut si fruntea sa-ti mîngîi .
E grea pedeapsa noastră , si-o ducem împreună
Dar vine ea si ziua , cînd ne-om tinea de mînă .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu