Adie vântule...

 Adie vântule, prin păru-i de mătase 
 Șoptește-i la ureche, iubitei mele frumoase, 
 Spune-i, vreau să știe, ce mult o iubesc 
 Că pentru mine-i, un înger pământesc. 
  
 Adie vântule, și poartă glasul meu 
 Lângă a mea iubită, să nu-i mai fie greu, 
 Poartă a mele vorbe, toate de amor 
 Lângă a mea iubită, să nu-mi mai fie dor. 
  
 Adie vântule, să-i mângâi pielea fină 
 Să-i dau al meu sărut, în vis, într-o grădină, 
 Înconjurați de flori, și de al lor parfum... 
 Adie vântule... vreau lângă ea acum! 
  
 Autor: Răzvan Isac 25-10-2013