Tristețea... ca un geamăn

 Să simți iubire dorul meu
 Să plângi fără încetare,
 Să-ți fie sufletul secat
 Și plin de înverșunare.

 Trec nopțile atât de reci
 Mizere-s fără tine,
 La suflet tu mai mult mă seci
 Și-mi dai numai suspine.

 În inimă am răni adânci
 Ce nu-și mai găsesc vindec,
 Și grele sunt ca niște stânci
 Precum al morții cântec.

 Tristețea-mi este ca un geamăn
 Tot ca un geamăn mi-e și dorul,
 Cu ele tot mai mult m-aseamăn
 Și mă sfârșesc ca toamna pomul.

 Autor: Răzvan Isac 15-10-2013