Când plouă în suflet

 Când plouă în suflet doruri multe 
 Și nu am pe nimeni care să m-asculte, 
 Tot ceea ce simt aștern pe o hârtie 
 Și astfel transform doru'-n poezie. 
  
 Frământări destule am pe al meu suflet, 
 Oricât mi-aș dori nicicând nu e complet, 
 Tot ceea ce simte se preface-n vers, 
 Căci sufletul meu este-n pustiu imers. 
  
 Și de-ar fi vreodată de amar să scape 
 Ar curge fericirea în mii și mii de ape, 
 Se vor umple râuri ce se varsă-n mare, 
 Mi se va umple viața cu raze de soare. 
  
 Autor: Răzvan Isac 19-01-2015