Să-mi vindec sufletul de tine

 Cât de mult ai vrea să-mi sune 
 Cuvântul o vorbă goală, 
 Când tot ce-aș avea a spune 
 Ție ți-ar fii ca și o boală. 
  
 Cât de mult ai vrea tu glasu-mi 
 Dintr-o dat' mut să rămâie, 
 Să nu mai pot rosti cuvântu-mi 
 Care ți-e ca și o râie. 
  
 Acum te dor vorbele mele, 
 Până mai ieri nu existam, 
 Eram un nimenea sub stele, 
 Ce toată dragostea ți-o dam. 
  
 Las' să te doară, și pe mine, 
 Indiferența m-a durut, 
 Să-mi vindec sufletul de tine 
 Cu a ta uitare l-am cusut. 
  
 Așa e cel mai bine acum 
 Să plec, să las în urmă tot, 
 Mi-am ales singur alt drum, 
 Căci lângă tine nu mai pot. 
  
 Rămâi și tu acum cuprinsă 
 De indiferența mea, 
 În propria capcană prinsă 
 Fără să poți scăpa din ea. 
  
 Autor: Răzvan Isac 15-01-2015