Naufrag pe-o mare de iluzii

 Sufletul aș vrea să-mi vând 
 Să-ți pot cumpăra iubirea, 
 Nu mai vreau să te văd stând 
 În alte brațe... îmi pierd firea! 
  
 Inima o țin numai deschisă, 
 Brațele și ele te așteaptă, 
 Vino, dă-mi iubirea ta promisă, 
 Spre fericire urcă-mă o treaptă. 
  
 Naufrag pe-o mare de iluzii 
 Asta sunt fără a ta iubire, 
 Suflet îngropat doar în confuzii, 
 Mereu osândit spre rătăcire. 
  
 Cât să mai aștept venirea ta? 
 Anotimpuri multe au trecut, 
 Timpul te-a convins a mă uita, 
 Iar eu de durere zbier tăcut. 
  
 Aveam nevoie de o îmbrățișare, 
 De o vorbă dulce de alint, 
 Singur am rămas, pustiu sub soare, 
 Că vii și azi inima o mai mint. 
  
 Autor: Răzvan Isac 23-01-2015