Minunea ta cu păr scăldat în aur

 Te-ai înălțat de mult la cer, și azi 
 În noapte strălucești atât de tare, 
 Peste păduri cu-a ta lumină cazi 
 Și peste munții toți și peste mare. 
  
 Ești poetul cel mai de cu seamă, 
 Ai scris cu sufletul atâtea versuri, 
 Ți-ai declarat iubirea fără teamă, 
 Ai dus până la cap a tale visuri. 
  
 Fiind băiet odat' păduri cutreierai 
 Și îți plăcea s-auzi cântul naturii, 
 Întins pe iarba verde adesea tu stăteai 
 Visând ca ea să-ți dea dulceața gurii. 
  
 Din prima clipă te-ai îndrăgostit, 
 Ți-au curs și multe lacrimi pe obraz, 
 Era frumoasă, paru'-i de aur despletit, 
 Pentru tine totul, icoană și privaz. 
  
 Și ai iubit-o mai mult decât viața, 
 I-ai dedicat poeme multe, multe, 
 Doar lângă ea îți regăseai speranța, 
 Căci ea știa prea bine să te asculte. 
  
 Erai Eminul ei, iar Veronica 
 Minunea ta cu păr scăldat în aur, 
 A fost a ta iubire, unica, 
 Al sufletului tău dulce tezaur. 
  
 Peste păduri și peste munți și mare 
 A voastră dragoste va dăinui în veci, 
 În fiecare seară Luceafărul răsare, 
 A ta lumină blândă peste noi o treci. 
  
 Autor: Răzvan Isac 13-01-2015