Să mă contopesc cu cerul

 Și de-o fi să mor de tânăr, 
 Să nu mă plângă izvorul, 
 De acum n-o să mai sufăr, 
 Apa lui mi-a spălat dorul. 
  
 Și de-o fi să mor devreme, 
 Să nu mă plângă natura, 
 A vrut cerul să mă cheme, 
 Acum pot spre cer zbura. 
  
 Și de-o fi să mor în noapte 
 Stelele să nu mă plângă, 
 Ci să-mi deie a lor șoapte, 
 Sufletul meu să le atingă. 
  
 Să mă contopesc cu cerul 
 Dac-o fi să mor ca mâine, 
 Să mă învăluie misterul 
 Unei morți ce viu mă ține. 
  
 Autor: Răzvan Isac 15-01-2015