Este ora șapte patruzeci
Razele de soare întârzie s-apară,
M-am trezit, prin gândul meu tu treci
Și lași o urmă ce sper să nu dispară.
La geam o pasăre îmi cântă, cântul ei
Este ca o rugă, atât de-nchinătoare,
Dulce ca parfumul florilor de tei,
Dulce ca sărutul ce mi-l dai în visare.
Deschid geamul și pasărea se duce,
Zboară către zarea razelor de soare,
Poate de acolo o rază îmi aduce,
Poate dintre noi visarea nu mai moare.
Ea ne ține vii, și cu speranţă-n suflet,
Căci te pot atinge și mă poți avea,
Visarea îmi șterge nesfârșitul plânset
Și poate pe tine mereu să mi te dea.
Autor: Răzvan Isac 09-08-2015
Razele de soare întârzie s-apară,
M-am trezit, prin gândul meu tu treci
Și lași o urmă ce sper să nu dispară.
La geam o pasăre îmi cântă, cântul ei
Este ca o rugă, atât de-nchinătoare,
Dulce ca parfumul florilor de tei,
Dulce ca sărutul ce mi-l dai în visare.
Deschid geamul și pasărea se duce,
Zboară către zarea razelor de soare,
Poate de acolo o rază îmi aduce,
Poate dintre noi visarea nu mai moare.
Ea ne ține vii, și cu speranţă-n suflet,
Căci te pot atinge și mă poți avea,
Visarea îmi șterge nesfârșitul plânset
Și poate pe tine mereu să mi te dea.
Autor: Răzvan Isac 09-08-2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu