Între pereții reci și goi

 Închis în casa mea bătrână, 
 Între pereții reci și goi, 
 Trecând prin viața mea păgână 
 Îmi amintesc mereu de noi. 
  
 Cândva pereții erau plini 
 Cu poze de-ale noastre, 
 Tu îmi zâmbeai cu ochi senini 
 Ca zările albastre. 
  
 Și era fericire-n casă, 
 Totu'-n în jur avea culoare, 
 Acum dorul mă apasă, 
 Totu'-i gri și parcă moare. 
  
 Prin perdeaua veche, roasă, 
 Cu ochi plânși mereu privesc, 
 Tu n-ai mai trecut pe-acasă, 
 Nu știu cum să te găsesc. 
  
 Toamna frunza își așterne,  
 Curtea-i plină și pridvorul, 
 Vreau din suflet să pot cerne 
 Amintirea ta și dorul. 
  
 Autor: Răzvan Isac 17-08-2015