Treceam adesea nevăzut

 Treceam adesea nevăzut 
 Ca o fantomă-n plină zi, 
 Cu sufletul din min' căzut 
 De parcă-n viață n-aș mai fi. 
  
 Pe lângă poarta casei tale, 
 Pe sub bătrânul nostru tei, 
 Treceam sperând să-mi ieși în cale, 
 Sperând că poate mă mai vrei. 
  
 Trecut-au vremurile toate, 
 Trecut-au anii mei pe rând, 
 Mai sper și azi că încă, poate 
 Mă porți iubire-ntr-al tău gând. 
  
 Eu, da, te port ca pe-o icoană, 
 Altar în suflet ți-am făcut, 
 Din flori de tei îți fac coroană 
 Să simți parfumul lor plăcut. 
  
 Să simți iubirea ce-altădată 
 Ne-o promiteam, îndrăgostiți, 
 Să-ți amintești c-am fost odată 
 Unul altuia sortiți... 
  
 Bătrânețile sunt grele, 
 Doar amoru'-i veșnic tânăr, 
 I-aș da ani vieții mele, 
 Dar de unde pot să-i cumpăr? 
  
 Autor: Răzvan Isac 15-08-2015