Mi-e privirea tot pierdută

 Mi-e privirea tot pierdută  
 Merg și parcă nu sunt eu, 
 Durerea îmi este mută, 
 Adâncă-n sufletul meu. 
  
 Chiar de-ai știi prin câte trec 
 Tot nu ți-ar păsa vreun pic, 
 Singur zilele-mi petrec 
 Agățat fiind de nimic. 
  
 Rostul meu nu mai e rost 
 Și nici viața mea nu-i viață, 
 În piept nu mai e ce-a fost, 
 Mi-e inima cub de gheață. 
  
 Toate astea de când tu 
 Te-ai îndepărtat de mine, 
 Când mi-ai zdrobit sufletul 
 M-ai îngropat în suspine. 
  
 Plânge azi și codrul verde, 
 Plâng câmpiile și cerul, 
 Amintirea mea se pierde 
 Mă învăluie misterul. 
  
 O să fiu doar o legendă, 
 Doar un mit fără crezare, 
 Ți-am dat viața mea-n arendă 
 Și mi-ai călcat-o-n picioare. 
  
 Chiar de azi sunt un pribeag 
 Și mi-am pierdut poate rostul, 
 Într-al meu suflet nu mai bag 
 Dragoste, că-i mare costul. 
  
 Am plătit un preț imens 
 Și deloc n-a meritat, 
 A fost totul fără sens, 
 Totul pe nimic am dat. 
  
 Autor: Răzvan Isac 13-08-2015