Visătorul fără vise

 Sunt visătorul veșnic trist 
 Și iubesc viața, iubesc totul, 
 Mă-ntreb adesea: Mai exist? 
 Unde-i iubirea mea și rostul? 
  
 Sunt visătorul ce pe tine 
 Te vede-n fiecare vis, 
 Cu greu te pot iubire ține 
 În vis, căci visul mi-e deschis. 
  
 Mi te strecori afar' în clipa 
 Când zorii zilei bat în geam 
 Și mi se frânge atunci aripa 
 Cu care zbor ca să te am. 
  
 Se frâng iluziile care 
 Îmi aduceau a ta speranță, 
 Eu mă scufund în golul mare, 
 Cuprins de beznă și ignoranță. 
  
 Sunt visătorul fără vise, 
 Umbra pierdută-n întuneric, 
 Mi-au fost de mult toate ucise 
 De o dorință, un gând feeric. 
  
 Azi mă contrazic cu soarta, 
 Mă întreb: De ce-i păgână? 
 I-a-nchis fericirii poarta, 
 Sufletu'-mi trist ca să rămână. 
  
 Autor: Răzvan Isac 20-08-2015