Inimă sculptată-n dor

 Buze dulci, fagur de miere, 
 Ochi ca mura, limpeziți, 
 A mea inimă te cere, 
 Eu te vreau, tu mă eviți. 
  
 Îmi e tare dor de tine 
 Și dorul nu-l mai suport, 
 Trec prin chinuri și suspine 
 Și în gând mereu te port. 
  
 Dulce ești precum o fragă, 
 Melancolică baladă, 
 Sufletului mereu dragă, 
 Ochilor ca să te vadă. 
  
 Vis ales din mii de vise, 
 Inimă sculptată-n dor, 
 Destine ce au fost scrise 
 Și unse cu-etern amor. 
  
 Vis ferice de iubire, 
 Destin atât de frumos, 
 Dă-mi te rog a ta zâmbire, 
 Dă-mi din glasul tău duios. 
  
 Nu mă mai lăsa s-aștept, 
 Dă-mi inima ta îndată, 
 Să o țin lângă-al meu piept, 
 În tandem cu-a mea să bată. 
  
 Și-or să bată împreună, 
 De-acum, toată eternitatea, 
 Cât va fi Soare și Luna, 
 Timpul le va fi cetatea. 
  
 Autor: Răzvan Isac 18-08-2015