Tu îmi ești poezie, mi-ești cântec și suspin

 Tu îmi ești poezie, mi-ești cântec și suspin, 
 Tu îmi ești dulceață, parfum, dar și venin, 
 Tu îmi dai amorul, pe urmă tu mi-l iei, 
 Nu știu ce să mai cred, mă vrei, ori nu mă vrei? 
  
 Eu jur, te vreau pe tine cum stelele vor noaptea, 
 Aș vrea să aud glasul ce-amorul mi-l șoptea, 
 Te-aș vrea la pieptul meu cum soarele vrea ziua, 
 Aș vrea din vis iubire pe tin' să te pot lua. 
  
 Și dacă nu se poate, n-aș vrea să mă trezesc 
 Tot singur, doar cu vise, eu să mă hrănesc, 
 Prefer să închid ochii pentru veșnicie 
 Căci ce-am iubit n-a fost iubirea mea să fie!… 
  
 Autor: Răzvan Isac 28-08-2015