Uneori...

Uneori am senzația că viața mea e un drum pustiu
Un continuu deșert prin care rătăcesc căutând oaza
Din care să-mi potolesc setea de dragoste... oaza iubirii.
Fără speranța, rătăcesc mereu ajungând nicăieri...
Uneori am senzația că timpul se oprește
Și undeva, cineva mă așteaptă.
Poate într-o bună zi va veni și va asfalta drumul pustiu
Cu zâmbete și bucurie, iar deșertul
Îl va transforma într-un ocean de dragoste.
Fericirea va ajunge și la inima mea...
Timpul va merge mai departe, anii vor trece
Și noi vom îmbătrânii împreună
Navigând pe întinsa mare a fericirii,
Spre oceanul dragostei vom merge împreună.
Vom fi amândoi cuprinși de farmecul
Sărutărilor la apus de soare,
De farmecul clipelor frumoase ce le-am trăit împreună...
Uneori am senzația că ești lângă mine, că te ating,
Că te sărut, dar totul se pierde într-o clipă,
E doar un vis frumos din care mă trezesc suspinând.
Rămân doar cu dorința, cu iluzia că într-o bună zi
Ne vom întâlnii...
Să știi că inima mea e o ușă deschisă
Așteptând să intri în ea,
Vino, inima mea te așteaptă.

Autor: Răzvan Isac 30-06-2013