Călător pe vise de cristal

 Sunt călător pe vise de cristal
 Și rătăcesc din noapte-n noapte,
 Aș vrea să fiu precum al mării val
 Când se lovește de țărmurile toate.
 
 Și vreau să mă izbesc de acele stânci
 Când mă îndrept ca valul, către țărmul meu,
 Să mă scufund apoi în apele adânci
 Ce s-au format din lacrimi, care au curs mereu.
 
 Sunt călător peste vahduh și stele
 Prin atâtea stări de spirit am trecut,
 Prin universul vast al gândurilor mele
 Se mai aștern și acum amintiri de demult.
 
 Aș vrea ca tot trecutul, să-l arunc spre soare
 Să se facă scrum, atunci când îl atinge,
 Să mi se șteargă tot, din suflet dorul care
 Nu m-a lăsat deloc, focul să-mi pot stinge.
 
 Autor: Răzvan Isac 06-02-2014