S-au pierdut și clipele uitării

 Sunt greșeli ce facem făr' să știm
 Și seama când ne dăm este târziu,
 Renunțăm la ceea ce iubim
 Ș-apoi ne afundăm într-un pustiu.
 
 Inima ni goală, sufletul și el tot gol
 Rătăcind prin lumea celor duși,
 Împotmoliți suntem parcă-n nămol
 Răstigniți, pe crucea dorului tot puși.
 
 Și ne trec zilele amare, zile fără rost
 Gândindu-ne la ce-am pierdut cândva,
 Acum este târziu, ce-a fost a fost
 S-au pierdut și clipele uitării, undeva.
 
 Autor: Răzvan Isac 16-02-2014