Mi-ai fost cândva iubire, răsărit
Ai fost al meu soare, strălucire,
Eu te iubeam, oare tu m-ai iubit?
Atât de singur, azi, privesc spre asfințit.
Și-mi vin în minte atâtea întrebări
La care eu răspuns nu le găsesc,
Mă întreabă inima de atâtea mii de ori,
Oare de ce încă te mai iubesc?
Ce să-i răspund eu inimii acum
Când te-am pierdut iubire-n asfințit,
Speranțele s-au prefăcut în scrum
Căci am iubit, dar nu am fost iubit!
Ce-mi mai rămâne mie de făcut?
Să merg mai departe tot stingher,
Cu sufletul pustiu și eu tăcut,
Prins în al timpului întunecat ungher.
Autor: Răzvan Isac 07-02-2014
Ai fost al meu soare, strălucire,
Eu te iubeam, oare tu m-ai iubit?
Atât de singur, azi, privesc spre asfințit.
Și-mi vin în minte atâtea întrebări
La care eu răspuns nu le găsesc,
Mă întreabă inima de atâtea mii de ori,
Oare de ce încă te mai iubesc?
Ce să-i răspund eu inimii acum
Când te-am pierdut iubire-n asfințit,
Speranțele s-au prefăcut în scrum
Căci am iubit, dar nu am fost iubit!
Ce-mi mai rămâne mie de făcut?
Să merg mai departe tot stingher,
Cu sufletul pustiu și eu tăcut,
Prins în al timpului întunecat ungher.
Autor: Răzvan Isac 07-02-2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu