Răsună codrii toți a jale

 Răsună codrii toți a jale
 Tu deloc nu-mi ieși în cale,
 Răsună glasul meu de dor
 Am rămas simplu visător.
 
 Te ascunzi de ochii lumii,
 Printre nori lumina lunii,
 Îmi trimite a ei cântare,
 Alin dorului cel mare.
 
 Vântul duce glasul meu
 Mai departe tot mereu,
 Mă îndepărtez cu gândul
 Mâhnit că am fost credul.
 
 Mâhnirea-i doar o stare,
 Sufletul încet îmi moare,
 Purtat de vântul dorului
 Peste înaltul cerului.
 
 Tu rămâi la fel, ascunsă,
 Inima-mi de dor e stinsă,
 Voi pleca spre nemurire
 Și-ți voi fi doar amintire.
 
 Amintirea clipelor apuse
 Viselor în doi acum distruse,
 Simplu călător spre nicăieri
 Uit că am avut cândva un ieri.
 
 Autor: Răzvan Isac 20-02-2014