Întreb pământul de-ai tăi pași

 Întreb pământul de-ai tăi pași,
 Pe unde mergi, pe unde-i lași?
 Căci am plecat pe același drum,
 Dar pașii tăi parc-au fost fum.
 
 S-au pierdut în urma ta iubire
 Și eu tot caut sub frunze, o amintire,
 Pierdută în ziua când ai ales să pleci,
 Azi pașii tăi sunt urme-n suflet, reci.
 
 Pașii tăi îi simt, în sufletu-mi pășesc,
 Vreau să-ți vorbesc, vorbele-mi stâlcesc,
 Nu mai am control, asupra ființei mele
 Și pașii tăi îi pierd, noaptea printre stele.
 
 Întreb pământul de a văzut vreo urmă
 Dar tot în jur e acoperit de brumă.
 Te-am simțit aproape, apoi ai dispărut
 Și pașii tăi iubire, în neant s-au pierdut.
 
 La fel a mea speranță de a te revedea,
 În noaptea atât rece, s-a pierdut și ea.
 Am încetat de acum, prin amintiri să caut,
 Cu a mea inimă voi fii mai precaut...
 
 Autor: Răzvan Isac 04-02-2014