Cresc flori din lacrima ta

 Prin parc mergem să ne plimbăm,
 Pe cerul albastru noi ne uităm,
 Nu vedem nimic, nici măcar un nor,
 Văd sufletul tău ce poartă un dor.
 
 Privesc înspre tine, tu te prefaci 
 Că ești fericită, dar de ce taci?
 Privesc în ochii tăi adânc,
 Nici ei nu scot nici-un cuvânt.
 
 Merg mai departe, tac și eu
 Privindu-te în ochi mereu,
 Văd cum o lacrimă îți curge
 Pân' la bărbie îți ajunge.
 
 Și apoi cade pe pământ
 Ca frunza purtată-n vânt,
 Și-n locul unde cade ea
 Cresc flori din lacrima ta.
 
 Lacrima-ți ștergi cu o batistă
 Nu știu ce ai, de ce ești tristă,
 Ce este în sufletul tău,
 De ce plângi și oftezi mereu?
 
 Te-am întrebat, nu mi-ai răspuns
 Din suflet durerea ți-ai ascuns,
 Dar lacrima ta-i ca o carte deschisă,
 Ți-am citit durerea ce-n suflet ți-e scrisă.
 
 Plângi și oftează, descărcă-ți amarul
 Alungă durerea și uită calvarul,
 Uită de cel ce l-a provocat
 Și mergi mai departe suflet minunat.
 
 Autor: Răzvan Isac 02-02-2014