Mi-am luat șevaletul și l-am așezat în grădina din spatele casei, o gradină plină cu flori, toate parcă fiind aduse din Rai. Eram în plină vară, luna lui Cuptor, soarele stăpânea Cerul vărsându-și razele peste tot cuprinsul acestui colț minunat de Rai.
Am luat o pânză dintre cele mai bune, am pus-o pe șevalet, mi-am pregătit vopselele și pensulele, la fel, dintre cele mai bune, încercând să imortalizez baia de culori ce se revarsă peste minunata grădină din spatele casei.
Cu fiecare pensulă care atingea pânza, se contura tot mai mult mirificul peisaj. Undeva, mai în depărtare se întrezărea și un lac cu apa cristalină în care se reflectau razele de soare și pe luciul căruia se mai așezau uneori rațele sălbatice, chiar și două, trei lebede apăreau din când în când.
Nu mă grăbesc pentru că vreau să cuprind pe acea pânză de pe șevalet până la cel mai mic detaliu cât de departe s-ar afla. Lângă mine am și o pipă cu tutun englezesc din care mai trag din când în când, lăsând vântul să-i poarte fumul spre văzduh.
Adaug acestui peisaj mirific și chipul frumos, aproape angelic al celei care îmi hrănește sufletul cu dragostea necondiționată, nu este lângă mine, ea fiind plecată pentru câteva zile, ocupându-se de o galerie de artă cu exponate foarte valoroase. Lipsa acestei minunate ființe nu este o problemă, închid ochii și într-o clipă silueta ei apare în fața mea, acest lucru permițându-mi să o contopesc cu natura.
Tot în depărtare, pe malul stâng al lacului, se află o pădure deasă de pin, copacii înalți, drepți și făloși par să fie soldați din Garda Națională care în bătaia vântului parcă ar defila necontenit. Pânza se umple cu un peisaj parcă rupt din poveștile cu prinți și prințese nemuritoare, într-o perfectă armonie se îmbină toate aceste minunății formând tabloul perfect inspirat de natură. Câteva pensule mai am și totul este finalizat într-un minunat asfințit de soare, în care cerul dintr-un azuriu perfect se transformă într-un narangiu de poveste. Mă retrag fericit că am reușit să imortalizez acea perfectă zi cu cer senin, acea grădină minunată desprinsă parcă dintr-un colț de Rai, acea pădure, lacul și pe ființa care-mi dă motive în fiecare zi să merg mai departe, toate acestea într-un tablou al naturii, al sufletului, al nemuririi.
Soarele se retrage, lăsând loc Stelelor și Lunii Cerului de noapte, pe lac au ieșit broscuțele ce cântă precum o orchestră într-o sală de operă, greierii, și ei, pe un alt ton, par să fredoneze cântecul nopții la fel de senină ca și ziua care a trecut.
Autor: Răzvan Isac 28-02-2014
Am luat o pânză dintre cele mai bune, am pus-o pe șevalet, mi-am pregătit vopselele și pensulele, la fel, dintre cele mai bune, încercând să imortalizez baia de culori ce se revarsă peste minunata grădină din spatele casei.
Cu fiecare pensulă care atingea pânza, se contura tot mai mult mirificul peisaj. Undeva, mai în depărtare se întrezărea și un lac cu apa cristalină în care se reflectau razele de soare și pe luciul căruia se mai așezau uneori rațele sălbatice, chiar și două, trei lebede apăreau din când în când.
Nu mă grăbesc pentru că vreau să cuprind pe acea pânză de pe șevalet până la cel mai mic detaliu cât de departe s-ar afla. Lângă mine am și o pipă cu tutun englezesc din care mai trag din când în când, lăsând vântul să-i poarte fumul spre văzduh.
Adaug acestui peisaj mirific și chipul frumos, aproape angelic al celei care îmi hrănește sufletul cu dragostea necondiționată, nu este lângă mine, ea fiind plecată pentru câteva zile, ocupându-se de o galerie de artă cu exponate foarte valoroase. Lipsa acestei minunate ființe nu este o problemă, închid ochii și într-o clipă silueta ei apare în fața mea, acest lucru permițându-mi să o contopesc cu natura.
Tot în depărtare, pe malul stâng al lacului, se află o pădure deasă de pin, copacii înalți, drepți și făloși par să fie soldați din Garda Națională care în bătaia vântului parcă ar defila necontenit. Pânza se umple cu un peisaj parcă rupt din poveștile cu prinți și prințese nemuritoare, într-o perfectă armonie se îmbină toate aceste minunății formând tabloul perfect inspirat de natură. Câteva pensule mai am și totul este finalizat într-un minunat asfințit de soare, în care cerul dintr-un azuriu perfect se transformă într-un narangiu de poveste. Mă retrag fericit că am reușit să imortalizez acea perfectă zi cu cer senin, acea grădină minunată desprinsă parcă dintr-un colț de Rai, acea pădure, lacul și pe ființa care-mi dă motive în fiecare zi să merg mai departe, toate acestea într-un tablou al naturii, al sufletului, al nemuririi.
Soarele se retrage, lăsând loc Stelelor și Lunii Cerului de noapte, pe lac au ieșit broscuțele ce cântă precum o orchestră într-o sală de operă, greierii, și ei, pe un alt ton, par să fredoneze cântecul nopții la fel de senină ca și ziua care a trecut.
Autor: Răzvan Isac 28-02-2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu