Din cer albastru plămădită

 Iubire, tu din cer albastru
 Se pare c-ai fost plămădită,
 Pe când eram captiv în castru,
 Te pregăteai să-mi fi iubită.
 
 Și-ai coborât pe curcubeu
 Spre-a inimii-mi potecă,
 Să fi culoare-n visul meu,
 Să fi a mea bibliotecă. 
 
 Tu ești romanul de iubire,
 Cu-a tale pagini scrise-n aur,
 Ai dezvoltat a mea simțire,
 M-ai învelit în foi de laur.
 
 Azi plămădesc poeme multe
 Să le recit inimii tale,
 Sufletul tău și el s-asculte
 Stând pe-ale rozelor petale. 

 .................................................
 
 Îmi era cerul plumburiu
 Până să aflu că exiști,
 Și al meu suflet tulburiu,
 Și ochii mei erau tot triști.
 
 Autor: Răzvan Isac 24-02-2014