Printre ai toamnei picuri reci

 Printre ai toamnei picuri reci
 Se strecoară a mea inimă,
 Tu pe lângă mine treci,
 Parcă ai fii o anonimă.
 
 S-au prefăcut picurii-n gheață
 Și-a mea inimă a înghețat,
 N-ai vrut să mă privești în față,
 Mai departe ai plecat.
 
 A început vântul să bată
 Să-mi ia sufletul cu el,
 Să-l ducă-n lumea îndepărtată
 Unde nu va fi la fel.
 
 Tu n-o să fi lângă mine,
 Nici eu n-am să te cunosc,
 Vom fi doi straini... prea bine!
 Oricum n-are nici-un rost.
 
 Doi străini am fost mereu
 Și iubirea a fost străină,
 Dar mă întreb, sufletul meu,
 Oare poartă el vreo vină?
 
 S-a îndrăgostit neștiind durerea
 Ce avea să-i fie pregătită,
 I-a fost sleită și puterea
 De-a mai visa altă iubită.
 
 Dar roata vieții e rotundă
 Și calcă toate spițele,
 Ceea ce astăzi mă afundă
 Mâine-mi înalță visele.
 
 Autor: Răzvan Isac 08-02-2014