Când ochii-ți plâng,
Sufletul mi-e atins de ceară,
Durerea ta în piept o strâng,
Nu pot s-o dau afară.
Când tu suspini,
Eu încep să oftez iubire,
Mi-e sufletul cuprins de spini,
Mi-e viața amăgire.
Când tresari de dor,
Eu mă împiedec de amintiri,
Aș vrea să fiu vântul să zbor,
Spre-ale tale simțiri.
Să-ți dau cu unguent pe suflet,
Sărutul meu să-ți fie pansament,
S-aduc pe chipul tău veșnicul zâmbet,
Iubirea-i cel mai bun medicament.
Autor: Răzvan Isac 08-07-2014
Sufletul mi-e atins de ceară,
Durerea ta în piept o strâng,
Nu pot s-o dau afară.
Când tu suspini,
Eu încep să oftez iubire,
Mi-e sufletul cuprins de spini,
Mi-e viața amăgire.
Când tresari de dor,
Eu mă împiedec de amintiri,
Aș vrea să fiu vântul să zbor,
Spre-ale tale simțiri.
Să-ți dau cu unguent pe suflet,
Sărutul meu să-ți fie pansament,
S-aduc pe chipul tău veșnicul zâmbet,
Iubirea-i cel mai bun medicament.
Autor: Răzvan Isac 08-07-2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu