Veșnicul dor

 Veșnicul dor îl port în suflet,
 Sunt călător nestingherit,
 În căutare de-al tău zâmbet,
 De chipul tău mult prea iubit.
 
 Aș vrea o clipă tu să vezi
 Cum inima-mi se zbate,
 Poate atunci ai să mă crezi
 Că numai tu-mi ești jumătate.
 
 Tu ești pricina și amarul
 Suferinței mele reci,
 Aș vrea o clipă tot calvarul
 Și cu dorul să le seci.
 
 Să mai treci pe la ferastra
 Casei mele, ce odată,
 Udai florile din glastră
 Și le dai dragostea toată.
 
 La fel și mie îmi dădeai
 A ta iubire fără margini,
 Nici amintire azi nu-mi ai,
 Eu doar ale mele lacrimi.
 
 Autor: Răzvan Isac 04-07-2014