Să mă evapor precum ploaia

 Mă întind, duc mâna înspre piept,
 Inima parcă n-ar vrea să-mi mai bată,
 Mi-ar fi mai ușor moartea s-o accept,
 Decât să chinuiesc viața mea toată.
 
 Aș vrea să mă evapor precum ploaia,
 Ce cade peste min' necontenit,
 Din cartea vieții mele să rup foaia,
 Să uit că noi cândva ne-am întâlnit.
 
 Ai prins sufletul meu în piuneze
 Și stă acum să cadă în abis,
 Cum mai poate el să se salveze?
 -Când în cartea vieții așa i-a fost scris.
 
 De aceea vreau să rup o foaie, două
 Astfel poate pot schimba destinul,
 Și toată suferința să fie numai rouă
 Să se evapore odat' cu timpul.
 
 Din nou să-nceapă a bate a mea inimă,
 Din nou să-mi fie viața numai soare,
 Să caut fericirea și dragostea sublimă,
 S-aud într-un final a ei chemare.
 
 Autor: Răzvan Isac 11-07-2014