Ne-a fost iubirea un blestem

 Ne-a fost iubirea un blestem
 Pe care îl trăim și azi,
 Chiar de aproape noi suntem
 La piept nu poți să-mi cazi.
 
 Mi-e sufletul pierdut și gol,
 Și mă târăsc în noapte,
 Pe-al deziluziilor sol,
 Pe-ale trecutului nost șoapte.
 
 Imposibilă ne-a fost iubirea,
 Blestemul aruncat spre noi,
 De multe ori ți-am întâlnit privirea,
 Dar ne-au separat recile ploi.
 
 Ceva mă ține să nu vin lângă tine,
 Să fie separate a noastre drumuri,
 Merg pe cărarea mea plină cu suspine,
 Cuprins de ale tristeții mele fumuri.
 
 Ne-a fost iubirea un blestem,
 Și ne va fi mereu,
 Unul pe altul nu ne avem,
 Nu ești a mea, nu sunt al tău.
 
 Suntem două fantasme care
 Încă nu și-au găsit locul,
 Ne sunt clipele amare,
 Ne mistuie sufletul... focul!
 
 Aș vrea să-mi pot pune-o dorință,
 Aceea de-a fi lângă tine,
 Să te strâng la piept ființă,
 Tu să mă strângi la piept pe mine.
 
 Autor: Răzvan Isac 09-07-2014