Cavalerul și dragonii

 Un regat îndepărtat,
 Mai mereu avea probleme,
 De dragoni fiind atacat,
 Deja de prea multă vreme.
 
 Regele n-avea soluții,
 Nu știa ce să mai facă,
 Să scape de persecuții,
 De dragonii ce-i atacă.
  
 Într-o bună zi apare,
 În regat un cavaler,
 Pe calul său alb, călare,
 În armura sa de fier.
 
 Numai bine și dragonii
 Din neant au apărut,
 Rând pe rând îi izgoni
 Cavalerul netemut.
 
 Că erau mai mari, mai mici,
 Cavalerul n-avea teamă,
 Când pocnea din al său bici,
 Dragonii o luau la goană.
 
 Cavalerul după ei,
 Să îi sperie mai tare,
 Prin păduri dragonii, trei,
 Au trecut peste hotare.
 
 A salvat acel regat
 De acea gloată de dragoni,
 Viteaz fiind, i-a alungat
 Departe pe acei demoni.
 
 Și de atunci, luându-i frica
 Niciunul n-a mai venit,
 Cavalerul și fiica  
 -Regelui, s-au logodit.
 
 Și au făcut nuntă mare,
 Toți curtenii invitați...
 -Regele-a fost mândru tare,
 De dragoni au fost salvați.
 
 Autor: Răzvan Isac 12-07-2014