Dragoste de catifea

 În bătaia vântului
 Ca o sălcie mă legăn,
 Sunt prizonierul gândului
 Și al timpului păgân.
 
 Irosită mi-e iubirea,
 Scufundată în trecut,
 Gândul meu e amintirea
 Tainelor ce am avut.
 
 Îți mai amintești tu oare
 De timpul petrecut în doi?
 De iubirea ce azi moare
 Înecată-n lacrimi ploi?
 
 Pe mine mă ține-n viață
 Doar speranța ce o port,
 Mai atârn de-un fir de ață
 Și mă-ntreb: Cât mai suport?
 
 Am în gându-mi al tău murmur
 Când mă pun noaptea să dorm,
 Îmi lipsești și mă cutremur,
 Vreau într-un vis să te transform.
 
 Să mai pot atinge părul,
 Și-al tău chip iubita mea,
 Să-ți mai pot simți fiorul,
 Dragoste de catifea.
 
 Autor: Răzvan Isac 17-05-2014