Trecut-au anii fără rost

 Trecut-au anii fără rost,
 Eu nu mai sunt cine am fost,
 Trecut-au anii toți în grabă,
 Mi-a fost viața o tarabă.
 
 Negustor de vise spulberate,
 Într-o piață a lumilor uitate,
 Nu am avut nimic, numai iluzii,
 Azi mi-e sufletul prins în perfuzii.
 
 Deasupra casei mele acum sunt nori,
 Nici răsărit de soare n-am în zori,
 În beznă lumea mea s-a scufundat,
 De când iubirea tu mi-ai lepădat.
 
 Și cad fără să știu de am oprire
 Într-un abis imens, fără să am ieșire,
 Strig, dar în zadar, nu m-aude nimeni,
 Singurătate grea, spre tine mă ademeni...
 
 Autor: Răzvan Isac 30-05-2014