Ecoul unui vechi suspin

 Azi sunt doar ecoul unui vechi suspin,
 Relele la mine toate trec și vin,
 Noi am fost și suntem mereu tot aici,
 Nu ca altădată, azi simpli amici.
 
 Serile în doi avute odinioară
 Azi îmi sunt pumnal în inimioară,
 Ne mai vorbim din când în când,
 Dar vorba mea se rătăcește-n gând.
 
 Suspinul meu e glasul din trecut
 Am fost bogat atunci când te-am avut,
 Azi sunt sărac și îmi lipsești enorm,
 Sunt nopți în care nu pot nici să dorm.
 
 Mă seacă un gol ce viața îmi sfârșește,
 Trupul meu de suflet se golește,
 Și am să fiu ce nu am fost de mult,
 Un pierzător al vieții-mi cu tumult.
 
 Imagini șterse într-un colț de suflet
 Un sunet slab, al copilăriei clinchet,
 E tot ce văd și ce aud acum, târziu,
 Căci în curând, eu nu o să mai fiu.
 
 Poate numai o simplă amintire ștearsă
 O frunză uscată într-o pădure deasă,
 Un trecut sărac, pustiu și plin de dor,
 Atât o să mai fiu după ce am să mor.
 
 Autor: Răzvan Isac 28-05-2014