Vulpoiul cel viclean

 Azi, Vulpoiul cel viclean
 Stă la pândă în pădure,
 Ascuns după un bolovan
 Să prindă Ursul la mure.
 
 Vrea să-i facă altă farsă
 Ursului cel fără coadă,
 Însă Ursul nervii-și varsă
 Pe-a Vulpoiului iscoadă.
 
 Și-l aleargă prin pădure
 Pe Vulpoiul cel șiret,
 De ei râde un Fluture
 Ce zbura prin arboret.
 
 Viclenia n-a dat roade
 Și Vulpoiul e mâhnit,
 În gheara Ursului cade
 Și nu e prea fericit.
 
 Ursul nu-i vrea nici-un rău,
 Doar să-l sperie puțin,
 Îl duce lângă pârâu,
 Pe Vulpoiul clandestin.
 
 Cu inima tot mai mică,
 Speriat din cale afară,
 Cuprins tot de panică,
 Iertare începu să ceară.
 
 Tu mă iartă Urs vânjos
 Și-ți promit de acum 'nainte,
 De ești cu mine milos
 O să fiu mult mai cuminte.
 
 O să-mi văd de ale mele,
 Farse nu am să mai fac,
 Îmi ajut aproapele,
 Pe nimeni nu mai atac.
 
 Ursul auzind acestea
 Lasă Vulpoiul să plece,
 De cuminte n-o să stea
 În pârâu o să-l înece.
 
 Din clipa aceea în pădure
 Toate s-au mai liniștit,
 Ursul lângă un fagure
 Și Vulpoiul mai cinstit.
 
 Și-a ținut cuvântul dat
 Și azi este fericit,
 De-ai lui pui înconjurat
 Ce-a pățit v-a povestit.
 
 I-a fost lecție de viață
 Aventura lui de-o zi,
 Cât trăiești mereu învață
 Mai bun cu alții să fi.
 
 Autor: Răzvan Isac 02-05-2014

 Morala: Fiti mereu mai buni cu cei de langa voi si veti fii rasplatiti pe masura faptelor voastre!