Se topește timpul ce-a rămas,
În umbra lui răsună al tău glas,
Și peste mine se așterne,
Ca o manta de vise,
Tic tac-ul răgușit al ultimului ceas.
Noi doi iubire vom fi eternitatea,
O oglindă a tot ce-a fost realitatea,
Transpusă în pastel de poezie,
O pictură vie înfățișând sfârșitul,
Nu e nimic mai tainic decât moartea.
Ținându-me de mână sărim din nor în nor,
Sperând să vină vântul să ne poarte-n zbor,
Să atingem stele cu visarea noastră,
Cerul să ne fie de acuma casă,
Vom uita atunci iubire tot ce înseamnă dor.
Autor: Răzvan Isac 19-05-2014
În umbra lui răsună al tău glas,
Și peste mine se așterne,
Ca o manta de vise,
Tic tac-ul răgușit al ultimului ceas.
Noi doi iubire vom fi eternitatea,
O oglindă a tot ce-a fost realitatea,
Transpusă în pastel de poezie,
O pictură vie înfățișând sfârșitul,
Nu e nimic mai tainic decât moartea.
Ținându-me de mână sărim din nor în nor,
Sperând să vină vântul să ne poarte-n zbor,
Să atingem stele cu visarea noastră,
Cerul să ne fie de acuma casă,
Vom uita atunci iubire tot ce înseamnă dor.
Autor: Răzvan Isac 19-05-2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu