Atât de dulce ești, ai fost
Cum nici mierea toată nu-i,
Fagure în zi de post,
Ispita păcatului.
De-ar fi să mă hrănesc cu tine
Toată viața aș postii,
A vieții mele minune,
Lumina zilelor pustii.
Ești ca un răsărit de soare
Într-o lume de poveste,
Ești a dragostei culoare,
Îngeraș ce aduce veste.
Sunt sarcastic uneori
Și poate mult prea avar,
Curcubeul în culori
Tot ți l-aș aduce-n dar.
Tu ești cerul firii mele,
Îmi ești noapte, îmi ești zi,
Dragoste împletită-n stele,
Păcatul, pofta inimii.
Mă învelesc cu a ta zâmbire
Când de frig mă zgribulesc,
Îmi ești soare în privire
Când în zori eu mă trezesc.
Roua dimineții blânde
Ce mă spală de păcate,
Tu ești jarul ce aprinde
Făclia-n nopți întunecate.
Și-mi arată drumul care
O să mă poarte spre iubire,
Nu am nici-o ezitare,
Vreau s-aud a ta vorbire.
Autor: Răzvan Isac 13-05-2014
Cum nici mierea toată nu-i,
Fagure în zi de post,
Ispita păcatului.
De-ar fi să mă hrănesc cu tine
Toată viața aș postii,
A vieții mele minune,
Lumina zilelor pustii.
Ești ca un răsărit de soare
Într-o lume de poveste,
Ești a dragostei culoare,
Îngeraș ce aduce veste.
Sunt sarcastic uneori
Și poate mult prea avar,
Curcubeul în culori
Tot ți l-aș aduce-n dar.
Tu ești cerul firii mele,
Îmi ești noapte, îmi ești zi,
Dragoste împletită-n stele,
Păcatul, pofta inimii.
Mă învelesc cu a ta zâmbire
Când de frig mă zgribulesc,
Îmi ești soare în privire
Când în zori eu mă trezesc.
Roua dimineții blânde
Ce mă spală de păcate,
Tu ești jarul ce aprinde
Făclia-n nopți întunecate.
Și-mi arată drumul care
O să mă poarte spre iubire,
Nu am nici-o ezitare,
Vreau s-aud a ta vorbire.
Autor: Răzvan Isac 13-05-2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu