Mi-a rămas o amintire

 Eu am fost cel fără suflet, 
 Și-am rănit un suflet mare,
 Astăzi mă înec în plânset,
 Și în clipele amare.
 
 De-aș putea întoarce timpul
 Să îndrept greșeala mea,
 M-aș face una cu nisipul,
 Rușinea să o spele marea.
 
 Și dacă nu ar fi de ajuns,
 M-aș arunca în vântul rece,
 Să șterg lacrima ce-ai plâns,
 Poate amarul îți va trece.
 
 M-aș ascunde apoi departe,
 Peste mari cu ape adânci,
 Pe noi timpul ne desparte,
 La fel acum ca și atunci.
 
 Mi-a rămas o amintire
 Cu al tău ultim sărut,
 O imagine-n privire,
 Chipul tău frumos, plăcut.
 
 Timpul n-am să-l pot întoarce,
 Nici tu nu mă vei ierta,
 Dorul sufletul mi-l stoarce,
 Am doar amintirea ta.
 
 Autor: Răzvan Isac 20-05-2014