Pe foi de suflet

 A mea strigare răsună
 În noaptea ce greieri adună,
 Să-mi cânte sub geamul odăii,
 Ecoul se aude în adâncul văii.
 
 Departe de lume, departe de tot
 Stau ca un pustnic ascuns,
 Vreau din suflet trecutul să-l scot,
 Încă mai doare unde m-a străpuns.
 
 A ta nepăsare și gustul amar
 M-au făcut în abis ca să sar,
 Azi rătăcesc pe valul uitării
 Împins spre adâncul mării.
 
 Până la tine al meu strigăt răsună
 Mi-e inima toată ca o tăciună,
 Greierii-mi cântă la geam de cu seară,
 Singurătatea mai mult mă omoară.
 
 Încet, încet mă sting ca o torță,
 Nu mai e nimic să îmi dea forță,
 Sunt înghițit mai mult de abis,
 Pe foi de suflet dorul mi-am scris.
 
 Vreau vorbele mele să vă rămână
 Scrise pe suflet în liniștea serii,
 Doar luna mai este a mea stăpână
 Eu tot în odaie, ascult greierii.
 
 Îmi cântă a jale și dorul îmi cântă
 Durerea din suflet e tot mai adâncă...
 Opriți-vă voi acum din cântat,
 Căci liniștea serii mi-ați tulburat!
 
 Autor: Răzvan Isac 07-05-2014