Scrisoarea de pe front

 Aștept cu drag a ta scrisoare
 Să uit de locul unde sunt,
 Să am și eu raze de soare,
 Nu numai nouri, ploi și vânt.
 
 Azi am primit-o și speram
 Cuvinte de amor să-mi scrii,
 Acum speranțe nu mai am,
 Căci ai plecat și nu mai vii.
 
 Eu am plecat pe front să lupt
 Să-mi apăr țara de vrăjmași,
 Mi-e trupul tot de viață supt,
 Căci tu iubire acum mă lași.
 
 Curând războiul se sfârșește
 Aș vrea și eu să mă sfârșesc,
 Cine credeam că mă iubește
 Nu am să pot s-o mai iubesc.
 
 Tot timpul petrecut pe front
 Am fost cu gândul doar la ea,
 Însă deloc n-a ținut cont
 Și a plecat cu dragostea.
 
 Acasă nimeni nu m-așteaptă,
 Să mă întorc ce rost mai are?
 Viața deloc nu a fost dreaptă,
 Doar moartea-mi este alinare.
 
 Aș vrea acum un glonte rătăcit,
 Să pună capăt suferinței mele,
 Decât fără tine, tot ce am iubit,
 Prefer să fiu călător printre stele.
 
 Lupta de pe front nu a fost grea,
 Grele sunt cuvintele ce-ai scris,
 M-au nimicit și au distrus iubirea,
 Ce tu de multe ori mi-ai tot promis.
 
 Cu acea scrisoare ai distrus un vis
 Acela de-a fi tu mireasa mea,
 A trecut războiul și nu m-a ucis,
 Ai făcut-o tu cu nepăsarea.
 
 Umblu rătăcind din loc în loc
 Sperând parfumul tău să îl găsesc,
 În dragoste nu am avut noroc
 Nu voi putea nicicând să mai iubesc.
 
 Ești undeva în lumea asta mare,
 Azi poate râzi, de mine ai uitat,
 Stau și privesc, pierdut în depărtare,
 Mă-ntreb de ce, moartea nu m-a luat?
 
 Autor: Răzvan Isac 02-06-2014