Bunica

 În țest bunica făcea pâine,
 Pe vatra încinsă cu jăratec,
 Mi-aduc aminte cu suspine...
 - Cum anii repede mai trec.
 
 Mi-e dor de timpul de demult
 Ce-l petreceam la țară,
 Glasul bunicii să-l ascult
 Spunând povești seară de seară.
 
 Mi-e dor bunica mea de tine,
 Și de privirea ta cea blândă,
 Mi-e sufletul acum ruine,
 Plătesc cea mai grea osândă.
 
 Doar pentru o revedere
 Aș da anii vieții mele,
 Să ai bunica mea putere
 Să cobori de printre stele.
 
 Să te strâng la piept cu dor,
 Să îți spun ce nu ți-am spus,
 Ești al vieții mele izvor,
 Icoană de lacrimi ce-au curs.
 
 Altar îți este al meu suflet
 Și jertfă sunt lacrimile,
 Nu mă pot opri din plânset
 Și ele curg cu miile.
 
 Aș da orice să pot să gust,
 Din pâinea ce-o făceai odată,
 Pe vatra încinsă sub un țest,
 Aș da chiar viața mea toată.
 
 Mă rog cu sufletu' împăcat
 Să vină ziua-n care,
 Îmi vei spune ca altădat'
 Povești nemuritoare.
 
 Autor: Răzvan Isac 08-06-2014